ȘORȚULÉȚ, șorțulețe, s. n. Diminutiv al lui șorț. – Șorț + suf. -uleț. Vezi definitia »

POPONDÉȚ, popondețe, s. n. Sperietoare de păsări; momâie. – Din popând[ău] + suf. -eț. Vezi definitia »

dumeț, -eață, dumeți, -ețe, s. m., s. f. (adol.) persoană care dă o dumă. Vezi definitia »

TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo]. Vezi definitia »

SPEȚ, speți, s. m. (Înv.) Monedă de argint care avea curs pe timpul lui Caragea-vodă. – Germ. Spezies[taler]. Vezi definitia »