ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară². Vezi definitia »

BIOTAXÍE s. f. parte a biologiei care stabilește regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie. (< fr. biotaxie) Vezi definitia »

ACROMICRÍE s. f. stare anormală prin insuficiența secreției hormonului de creștere al hipofizei, prin dezvoltarea insuficientă a extremităților și a craniului. (< fr. acromicrie) Vezi definitia »

IMUNOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei și a medicinii care se ocupă cu studiul imunității. [Gen. -iei. / < fr. immunologie, cf. lat. immunis – imun, gr. logos – știință]. Vezi definitia »

MIOMALACÍE s. f. înmuiere și lichefiere a țesutului muscular. (< fr. myomalacie) Vezi definitia »