EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »

CERÍT s. n. Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu. – Din fr. cérite. Vezi definitia »

BĂRCUÍT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea. Vezi definitia »

MORMĂÍT², -Ă, mormăiți, -te, adj. (Despre cuvinte, sunete) Rostit încet și nedeslușit; îngăimat. [Var.: mornăít, -ă adj.] – V. mormăi. Vezi definitia »

BORȘÍT, -Ă, borșiți, -te, adj. Care s-a stricat (făcându-se acru ca borșul). – V. borși. Vezi definitia »