CONSECUTÍV, -Ă adj. care urmează neîntrerupt, în șir, succesiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement de mod care prezintă drept consecință determinarea unei acțiuni, a unei însușiri; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă consecința sau rezultatul acțiunii verbului, ori al intensificării însușirii unui obiect din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție consecutivă. (< fr. consécutif) Vezi definitia »

TERMOREACTÍV, -Ă adj. (Despre substanțe) Care sub acțiunea căldurii se înmoaie și se poate prelucra, întărindu-se apoi ireversibil. [Pron. -re-ac-. / cf. fr. thermoréactif]. Vezi definitia »

NARATÍV, -Ă, narativi, -e, adj. Care aparține narațiunii, privitor la narațiune, specific narațiunii. – Din fr. narratif. Vezi definitia »

CONSULTATÍV, -Ă adj. cu caracter de consultație. ♦ organ ~ = organ chemat să-și dea avizul în anumite chestiuni. ♦ vot ~ = vot care nu are putere deliberativă într-o adunare. (< fr. consultatif) Vezi definitia »

COPULATÍV, -Ă, copulativi, -e, adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ◊ Verb copulativ = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Log.; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. – Din fr. copulatif, lat. copulativus. Vezi definitia »