BRAČ, ins. în E M. Adriatice, în largul coastei Dalmației, la SV de Split. Supr.: 396²; c. 15 mii loc. Oraș pr.: Supetar. Relief de platou carstic cu alt. max. de 778 m. Vegetație mediteraneană cu pin de Alep, măslini și vii. Expl. de marmură. Vezi definitia »

popoiác, popoiáci, s.m. (reg.; ir.) preot tânăr, lipsit de experiență și cam dichisit; popenci, popic, popici, popiștoc, popârțac. Vezi definitia »

VEAC, veacuri, s. n. 1. Interval de timp de o sută de ani (socotit de obicei de la unitate până la completara unei sute); secol. 2.Interval lung de timp; interval de timp socotit, în mod subiectiv, drept mare. ♦ Veacul de mijloc = evul mediu. Veac de aur = perioadă istorică de înflorire a vieții materiale și culturale. ♦ Loc. adj. și adv. Din veac sau de veacuri = (care există, s-a întâmplat etc.) de foarte multă vreme, din moși-strămoși. ◊ (Reg.) Mers al vremii, stare meteorologică. 3. (La pl.; în forma veci) Veșnicie, eternitate. ♦ Loc. adj. De veci = etern, veșnic. ♦ Loc. adv. În veci sau (în) veac de veac etc. = pururea, întotdeauna, mereu; (în construcții negative) niciodată, nicicând. Pe veci = pentru totdeauna. 4. (Pop. și fam.) Viață, existență, trai. ♦ Expr. A-și face (sau a-și duce, a-și trece, a-și petrece) veacul = a trăi (într-un anumit fel). [Pl. și (3, m) veci] – Din sl. věkŭ. Vezi definitia »

CAVALERUL TRAC, zeu minor, reprezentat călare, venerat în Tracia și Moesia. Cultul său s-a răspîndit în vremea Imp. Roman și la N de Dunăre. Vezi definitia »

cârcăiác (cârcăiéci), s. m. – Scolopendră (Lithobius forficatus). – Var. cîrcîiac. Tc. kirkayak (Șeineanu, II, 89; Lokotsch 1280). Cihac, II, 41, a greșit punîndu-l în legătură cu cr. čarčjak „greiere”. Vezi definitia »