PLANIMÉTRU, planimetre, s. n. Instrument care servește la măsurarea suprafețelor plane (hărți și planuri topografice) prin parcurgerea conturului acestora. – Din fr. planimètre. Vezi definitia »

CHILOMÉTRU s.m. v. kilometru. [DEX'98] Vezi definitia »

FADEOMÉTRU s. n. aparat pentru determinarea rezistenței vopsirii fibrelor la intemperii, lumină etc. (< fr. fadéomètre) Vezi definitia »

MONOMÉMBRU, -Ă adj. cu un singur membru. ◊ (despre propoziții) formată dintr-un singur cuvânt. (< fr. monomembre) Vezi definitia »

NIVELMÉTRU s. n. instrument topografic pentru efectuarea lucrărilor de nivelment; nivel (II). (< nivel + -metru²) Vezi definitia »