Definita cuvantului anatemă
anátemă, s. f. – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Var. ana(f)tima, ana(f)tema. – Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4). Formele cu f. arată proveniența din sl. anathema, anafema. – Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu anatemă
idiómă, idióme, s.f. (înv.) însușire. Vezi definitia »
DURÍNĂ s. f. maladie gravă și contagioasă la cai, care se manifestă prin leziuni ale organelor genitale, adenite, paralizii, anemii etc. (< fr. dourine) Vezi definitia »
e groasă! expr. situația e foarte gravă! Vezi definitia »
ALIDÁDĂ s.f. Dispozitiv de forma unei rigle cu care sunt echipate instrumentele goniometrice și care servește la formarea și măsurarea unghiurilor. [Pl. -de. / < fr. alidade, cf. lat. med. alidada < ar. al-idhada]. Vezi definitia »
BARBÉTĂ1 s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta]. Vezi definitia »