Definita cuvantului anatemă
anátemă, s. f. – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Var. ana(f)tima, ana(f)tema. – Mr. anatima, megl. natima. Ngr. ἀνάυημα (Murnu 4). Formele cu f. arată proveniența din sl. anathema, anafema. – Der. anatem(at)isi, anatem(at)iza, vb. (a arunca anatema, a afurisi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu anatemă
ZĂMĂTÍȘĂ s. f. – v. zămătișe. Vezi definitia »
PATOGENÉZĂ s. f. patogenie. (< germ. Pathogenese) Vezi definitia »
STÂNJENEÁLĂ, stânjeneli, s. f. Acțiunea de a (se) stânjeni; stinghereală. – Stânjeni + suf. -eală. Vezi definitia »
BALCANÍSTICĂ s. f. știință complexă care studiază limbile, literatura și istoria popoarelor balcanice; balcanologie. (< germ. Balkanistik) Vezi definitia »
MACROFLÓRĂ s.f. Totalitatea plantelor mari (arbori, arbuști, ierburi) dintr-o regiune. [< macro- + floră]. Vezi definitia »