Definita cuvantului anahoret
anahorét (anahoréți), s. m. – Pustnic. – Var. (înv.) anahorit. Ngr. ἀναχωρίτης, de la ἀναχώρειν „a se îndepărta”. Sec. XVII. Fonetismul a fost introdus în sec. XIX, pe baza fr. anachoréte și a pronunțării erasmice a cuvîntului gr.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu anahoret
CABÉT [cabé], Étienne (1788-1856), socialist utopic francez. Și-a expus teoria în romanul „Călătorie în Icaria”. Vezi definitia »
plângét, plângéte, s.n. (înv.) plângere. Vezi definitia »
parapét (parapéte), s. n. – Balustradă, parmaclîc. It. parapetto, prin intermediul ngr. παρεπέτο, cf. fr. parapet. – Der. parapeta, vb. refl. (a se întări). Vezi definitia »
șubét (-te), s. n. – (Munt.) Joc de ajun, care constă din sărituri peste un foc. Origine necunoscută. Vezi definitia »
CRÉȘTET, creștete, s. n. 1. Vârful capului; sinciput. ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul. ♦ Părul (din vârful) capului. ♦ (Rar) Căpătâi. 2. Vârf, culme, pisc, înălțime. – Crește + suf. -et. Vezi definitia »