Definita cuvantului ancoră
áncoră (áncore), s. f. – Piesă de metal cu brațe ca niște gheare care se coboară cu un lanț de pe o navă pe fundul mării. – Var. (înv.) anghiră. – Mr. angură. Lat. ancora (sec. XIX). Var. (sec. XV) din sl. anŭkira și acesta din ngr. ἄγϰυρα sau ἄγϰουρα (Philippide, II, 631), cf. alb. angurë. – Der. ancora, vb. (a fixa cu ajutorul ancorei); ancoraj, s. n. (ancorare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ancoră
IZOMAGNÉTICĂ s. f. linie care unește punctele de valoare constantă ale magnetismului terestru. (< fr. isomagnétique) Vezi definitia »
PROSTATÍTĂ s.f. Inflamație a prostatei. [< fr. prostatite]. Vezi definitia »
EPISCLERÍTĂ s. f. inflamație a tesutului celular care acoperă sclerotica. (< fr. épisclérite) Vezi definitia »
BRÚTĂ, brute, s. f. Om foarte brutal. – Din fr. brute. Vezi definitia »
conăceálă s.f. (înv.) 1. poposire, conăcire, popas, odihnire. 2. adăpost, găzduire. Vezi definitia »