REFLECTO- elem. „luciu, reflexie”. (< fr. reflecto-, cf. lat. reflectus) Vezi definitia »

FRULLATO s. n. it. Mod de execuție la instrumentele de suflat de lemn (flaut, clarinet) și mai ales, de alamă (trompetă, trombon) prin care, odată cu emisia sunetului, se produce o vibrare a vârfului limbii prin pronunțarea consoanelor drrr...; rezultă un sunet zbârnâit, straniu, asemănător unui tremolo, des utilizat în partiturile moderne. Sinonime: tremolo dental. Echivalent germ.: Flatterzunge / flatern a fâlfâi și Zunge limbă. Sursa: Dicționar de termeni muzicali; coordonator științific prof.univ. Zeno Vancea, redactor coordonator Gheorghe Firca, Editura Științifică și enciclopedică, București, 1984, pag. 183 Vezi definitia »

STATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „care stă drept”, „(referitor la) statică”, „(referitor la condițiile de) echilibru”. [< fr., it. stato-, gr. statos]. Vezi definitia »

CINQUECÉNTO s.n. Denumirea italiană a sec. XVI, sub care sunt incluse arta și cultura din această epocă. [< it. cinquecento]. Vezi definitia »

VIBRÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu vibrații. // s.n. 1. Calitate specială a vocii dată de vibrațiile sistemului muscular al aparatului vocal. 2. Efect obținut la un instrument cu coarde prin mișcări de oscilație a arcușului. [< it. vibrato]. Vezi definitia »