ARABÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt sau expresie a unei limbi de origine arabă sau proprie numai limbilor arabe. [< fr. arabisme]. Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

SIMFONÍSM s.n. Totalitatea principiilor care stau la baza creației simfonice și a muzicii instrumentale în genere. ♦ Concepție care promovează ideea transformării genurilor muzicale într-un domeniu de pură expresie sau virtuozitate. [< fr. symphonisme]. Vezi definitia »

FILANTROPÍSM s. n. (Rar) Filantropie. – Filantropic + suf. -ism. Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. (< pseudo- + etimologism) Vezi definitia »