SACAGÍU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. – Saca + suf. -giu. Vezi definitia »

ELIMINATÓRIU, -IE adj. care elimină, care atrage eliminarea. ◊ (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. (< fr. éliminatoire) Vezi definitia »

STÚDIU, studii, s. n. 1. Acțiunea de a studia (1); muncă intelectuală susținută depusă în vederea însușirii de cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. ♦ Spec. Însușire de cunoștințe științifice; învățătură. ◊ Expr. A-și face studiile = a parcurge succesiv diverse grade de învățământ; a urma cursurile unei școli, instituții de învățământ. ♦ (Teatru; în expr.) A pune o piesă în studiu = a începe repetițiile la o piesă. 2. Materie de învățământ. 3. Lucrare, operă științifică. 4. (În artele plastice) Schiță parțială sau preliminară cu ajutorul căreia pictorul, sculptorul etc. compune și execută o operă definitivă. ♦ Compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, destinată mai ales unui scop pedagogic (de exercițiu). – Din lat. studium, it. studio. Vezi definitia »

CASIOPÉIU s. n. (Chim.) Lutețiu. [Pr.: -si-o-pe-iu] – Din fr. cassiopéium. Vezi definitia »

lahaníu, lahaníe, adj. (reg.) verde ca varza. Vezi definitia »