AUTOGENÉZĂ s. f. Teorie care absolutizează acțiunea factorilor ereditari în dezvoltarea individului și neagă rolul mediului. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogénèse. Vezi definitia »

ANTISTRÓFĂ s. f. 1. răspuns al corului în tragedia antică grecească. 2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă. 3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă. (< fr. antistrophe, lat. antistropha) Vezi definitia »

EPIPLÓCĂ, epiploce, s. f. (Lit.) Concatenație. – Din fr. épiploque. Vezi definitia »

chichineáță, chichinéțe, s.f. (pop.) 1. lucru mic, neînsemnat, de nimic. 2. casă mică, întunecoasă, tupilată; bordei, bujdă, bojdeucă, bujdelă, cocioabă, chițimie. 3. opaiț. Vezi definitia »

CRUCIÁTĂ s. f. v. cruciadă. Vezi definitia »