Definita cuvantului direcție
DIRÉCȚIE s.f. I. 1. Orientare în spațiu a unei persoane sau a unui obiect față de un punct de referință; loc către care se îndreaptă cineva sau ceva; sens al unei mișcări, al unei poziții etc. 2. (Mat.) Proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă. II. 1. Conducere, dirijare (a unei instituții, a unei întreprinderi etc.). ◊ Direcție de scenă = regie. 2. Funcție de director; (p. ext.) durată cât o persoană îndeplinește această funcție. 3. Organ care conduce o întreprindere, o instituție etc. ♦ Diviziune în cadrul unui minister, al unei mari instituții etc., care se ocupă de o anumită ramură de activitate. 4. Birou, local unde funcționează o direcție. III. Totalitatea pieselor sau sistemul cu care se dirijează un vehicul. ♦ Parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal. [Gen. -iei, var. direcțiune s.f. / cf. fr. direction, lat. directio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu direcție
COMPILÁȚIE s.f. Compilare. ♦ Lucrare care conține idei, fragmente strânse din diferiți autori, fără o prelucrare personală a autorului. ♦ (Cib.) Traducere a unui algoritm dintr-un limbaj într-altul. [Gen. -iei, var. compilațiune s.f. / cf. fr. compilation, lat. compilatio]. Vezi definitia »
ALGODISTROFÍE s. f. denumire generică pentru sindroamele algice însoțite de tulburări trofice sau vasomotorii. (< fr. algo-dystrophie) Vezi definitia »
TOXOFOBÍE s. f. teamă patologică de otrăvuri; toxicofobie. (< fr. toxophobie) Vezi definitia »
ȘERBÍE s. f. Instituție feudală caracterizată prin starea de dependență personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea de șerb; iobăgie. – Șerb + suf. -ie. Vezi definitia »
CRONOGRAFÍE s.f. Scriere de cronici, de cronografe1. ♦ Totalitatea operelor în care faptele sunt prezentate cronologic. [Gen. -iei. / < fr. chronographie, cf. gr. chronographia]. Vezi definitia »