podișór, podișoáre, s.n. 1. (înv. și reg.) podeț. 2. (reg.) dulap sau stelaj pentru vase. 3. fiecare dintre bârnele pe care se sprijină podeaua la casă. 4. (reg.) parte a bisericii (cu balcon) unde stă corul. 5. (reg.) platformă pe care sunt fixate pietrele la moara de apă; pod. 6. (reg.) dulap de haine. 7. (reg.) nișă în zid, firidă. 8. (reg.) suport de scânduri pe care se pun la uscat sau la dospit cașul, brânza etc. sau pe care se păstrează oalele cu lapte; leasă, pat. Vezi definitia »

CIMBRIȘÓR s. m. Plantă erbacee cu flori roșii-purpurii sau albe și cu frunze aromate, folosite în medicină pentru infuzie (Thymus vulgaris). – Cimbru + suf.-ișor. Vezi definitia »

RAFINÓR s.m. Lucrător într-o rafinărie. // s.n. Mașină folosită la măcinarea semifabricatelor fibroase și a pastei de hârtie; rafinator. [< fr. raffineur]. Vezi definitia »

CUANTÓR s.m. Determinativ logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie. [Pron. cuan- / et. incertă]. Vezi definitia »

Referitor la ceva care se petrece la pubertate Vezi definitia »