mărúnt (mărúntă), adj. – Mic. – Var. (Banat., Mold) mănunt. Mr., megl. minut. Lat. mĭnŭtus (Pușcariu 1037; Candrea-Dens., 1058; REW 5600), cf. it. minuto, prov. menut, fr. menu, sp. menudo, port. miudo. în rezultatul normal, cu n propagat, primul n s-a disimulat. Cf. minut. Der. măruntaie, s. f. pl. (viscere; mărunțișuri; Arg., mărunțiș), din lat. mĭnūtalia (Pușcariu 1038; Candrea-Dens., 1060; REW 5596), cf. it. minutaglia, cat. menudall; măruntă, s. f. (rar, rămășiță, rest; dans tipic cu pași mărunți); mărunțică, s. f. (Arg., bîtă, par, ciomag); mărunte, s. f. (pl., Arg., bani); mărunțel, adj. (micuț); mărunțel, s. m. (varietate de struguri); mărunți (var. rară, mărunța), vb. (a fărîmița, a ciuguli); mărunțeli, vb. (a ciuguli, a fărîmița), cu suf. expresiv -li, sau direct din mărunțel; mărunțime, s. f. (micime); mărunțiș, s. n. (lucru fără importanță, fleac, nimic; detaliu; bani în monede mici); mărunțișar, s. m. (negustor de mărunțișuri). – Din rom. provine bg. măruncŭkŭ „contribuție de mică importanță” (Capidan, Raporturile, 229). Vezi definitia »

AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Fr. agrément. Vezi definitia »

PREZÉNT¹, prezente, s. n. (Înv.) Dar, cadou. – Din fr. présent. Vezi definitia »

SEMNALMÉNT s.n. (De obicei la pl.) Ansamblul semnelor exterioare și al datelor după care poate fi recunoscut sau identificat cineva. [Cf. fr. signalement]. Vezi definitia »

AMĂNÚNT¹, amănunte, s. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu. Comerț cu amănuntul. ◊ Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt ori în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. [Var.: (reg.) amărúnt s. n.] – Din a³ + mănunt „mărunt”. Vezi definitia »