TAHIMETRÍE s.f. Metodă de măsurare indirectă a unghiurilor, a distanțelor și a diferențelor de nivel dintre anumite puncte de pe teren, cu ajutorul tahimetrului; stadimetrie; taheometrie. [Gen. -iei. / < fr. tachymétrie, cf. gr. tachys – rapid, metron – măsură]. Vezi definitia »

herghelíe (herghelíi), s. f. – 1. Crescătorie de cai. – 2. Grup mare de cai. – Mr. irghelie, megl. arghel’e. Tc. hergele (Roesler 606; Șeineanu, II, 215; Lokotsch 826; Ronzevalle 85), cf. ngr. χεργελές „cal neîmblăzit”, alb. ergelje (Meyer 97), bg. ergele. – Der. herghelegiu, s. m. (paznic de herghelie). Vezi definitia »

ADAPTÁȚIE s. f. adaptare. (< fr. adaptation) Vezi definitia »

suflețíe, suflețíi, s.f. (înv.) tărie sufletească; bucurie, însuflețire. Vezi definitia »

PUPILOMETRÍE s.f. Măsurarea dimensiunilor pupilei. [Gen. -iei. / < fr. pupillométrie, cf. lat. pupilla – pupilă, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »