NÍFE s.n. Parte a centrului Pământului în care se află metalele grele; barisferă, centrosferă. [< fr. nifé, cf. ni(chel) + fe(r)]. Vezi definitia »

AUTODAFÉ s. n. 1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție. 2. ardere, nimicire prin foc. (< fr. autodafé, port. auto da fé, act de credință) Vezi definitia »

chéfe (-e), s. f. – Periuță, măturică. Mag. kefe. – Der. chefelui, vb. (a peria; a se crăpa), din mag. kefélni (DAR). Puțin folosit, în Trans. De la o var. chefelni, care se folosește tot în Trans., ar proveni, după Scriban, chelfăni, vb. (a bate tare pe cineva), explicație care este ispititoare, chiar dacă nu se lămurește bine circulația extinsă a ultimului cuvînt, în comparație cu aria modestă a celorlalte. – Der. chelfăneală, s. f. (bătaie). Vezi definitia »

ARFE (sec. 16), familie de orfevri spanioli. 1. Enrique (m. după 1543), lucrări în stil gotic tîrziu la Córdoba și Toledo. 2. Antonio (1510-1570), fiul lui A. (1). Piese importante la biserica Santa Maria din Medina de Rioseco. 3. Juan ~ y Villafane (1535-1603), nepotul lui A. (1). Lucrări în stilul italian la Sevilla, Burgos, Valladolid și Madrid. Autor a două tratate despre arta medaliilor și despre proporții în arhitectură și sculptură. Vezi definitia »

chéfe, chéfe, s.f. (reg.) perie. Vezi definitia »