MANDÍBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau își sfâșie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula]. Vezi definitia »

ALDÓZĂ s. f. oză cu funcție de aldehidă. (< fr. aldose) Vezi definitia »

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers, mișcare legănată. – Din bălăbăni + suf. -eală. Vezi definitia »

CATILINÁRĂ, catilinare, s. f. 1. (La pl.) Titlul celor patru discursuri ale lui Cicero împotriva lui Catilina. 2. Fig. Apostrofă vehementă la adresa cuiva. – Din fr. catilinaire. Vezi definitia »

CHINÓNĂ s. f. Substanță organică constituind componentul de bază în sinteza unor materii colorante. – Din fr. quinone. Vezi definitia »