GEOCRONOLOGÍE s.f. Disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a stratelor, reconstituie succesiunea în timp a condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. [Gen. -iei. / < fr. géochronologie, cf. gr. ge – pământ, chronos – timp, logos – studiu]. Vezi definitia »

FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepție generală despre lume și viață. ◊ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei. ◊ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea și viața. 4. (Fam.) Problemă greu de rezolvat. [Gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înțelepciune, cf. fr. philosophie]. Vezi definitia »

BRONHORAFÍE s. f. sutură a bronhiilor. (< engl. bronchorrhaphy) Vezi definitia »

ARHEOCIVILIZÁȚIE s. f. civilizație a unei societăți arhaice. (< fr. archéocivilisation) Vezi definitia »

PROGRÁDIE s. f. v. progadie. Vezi definitia »