GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec. Vezi definitia »

ȚELELÉȚ adv. (În expr.) A se ține (sau a se lua etc.) țeleleț de (sau după) cineva = a nu-i da pace cuiva, a plictisi pe cineva prin prezența sa. Vezi definitia »

scârliónț, scârliónți, s.m. 1. (pop.) cârlionț, buclă, creț. 2. (reg.; în forma: scărlăunț) fiecare dintre capetele blănilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele. Vezi definitia »

neamăgéț, -eáță, adj. (înv.) care nu amăgește, neamăgit. Vezi definitia »

ȘPRAIȚ s. n. piesă de lemn, de metal, element de sprijinire a cofrajelor. (< germ. Spreize) Vezi definitia »