BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță. Vezi definitia »

MAXÍLĂ s. f. 1. maxilar superior. 2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare. (< fr. maxille, lat. maxilla) Vezi definitia »

nestimấndră adj. f. (reg.; în sintagmă) piatră nestimândră = piatră nestemată; nestemată. Vezi definitia »

DISPÉNSĂ s. f. scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< fr. dispense) Vezi definitia »

EBRAZÚRĂ s.f. Lărgire oblică, teșitură în interiorul unui zid, la uși sau ferestre. (din fr. ébrasure) Vezi definitia »