RAMIFICÁȚIE s. f. loc unde se ramifică un drum, un curs de apă etc. ◊ parte ramificată: ramură, braț, subdiviziune. (< fr. ramification) Vezi definitia »

DRĂGĂLĂȘÍE, drăgălășii, s. f. (Rar) Drăgălășenie. – Drăgălaș + suf. -ie. Vezi definitia »

-STEGÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „acoperiș”, „acoperământ”, „capac”. [< fr. -stégie, cf. gr. stegos]. Vezi definitia »

ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau în mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere al proprietăților fizice. – Fr. allotropie. Vezi definitia »

TOXEMÍE s. f. răspândire a unei toxine prin sânge, în tot corpul. (< fr. toxémie) Vezi definitia »