NÓVĂ s.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova]. Vezi definitia »

EURÍSTICĂ s.f. Metodă de studiu și de cercetare bazată pe descoperirea unor fapte noi; arta de a duce o dispută cu scopul de a descoperi adevărul. [Gen. -cii. / < fr. euristique, cf. gr. heuriskein – a afla]. Vezi definitia »

bláznă (blázne), s. f. – 1. (Înv.) Înșelăciune, seducere, ademenire. – 2. Fantasmă, strigoi. Sl. blaznŭ „eroare” (Miklosich, Lexicon, 10). – Der. blăzni, vb. (înv., a înșela, a seduce), din sl. blazniti; blaznic, adj. (Mold., tont). Vezi definitia »

ZESTRIȘOÁRĂ, zestrișoare, s. f. Diminutiv al lui zestre. – Zestre + suf. -ișoară. Vezi definitia »

SCROFULOTUBERCULÓZĂ s.f. (Med.) Formă ușoară de tuberculoză ganglionară și osoasă, întâlnită mai ales la copii. [< fr. scrofulo-tuberculose]. Vezi definitia »