CATARÁCTĂ, cataracte, s. f. I. Cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici; cascadă. II. Boală de ochi, care constă în opacifierea cristalinului și care poate duce la orbire totală sau parțială. – Din fr. cataracte, lat. cataracta. Vezi definitia »

ORIFLÁMĂ s.f. (Ist.) Steag de război al regilor Franței. [< fr. oriflamme]. Vezi definitia »

POLÉNĂ s. f. imagine de animal, figură statuară care se sculpta ca ornament pe prora navelor. (< it. polena) Vezi definitia »

PLOMBÍNĂ s. f. fir cu plumb la măsurătorile topografice subterane. (după it. piombino) Vezi definitia »

METALOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de gravare cu dalta a clișeelor de metal pentru imprimarea hârtiilor de valoare nominală. ♦ Clișeu astfel obținut. [< fr. métallogravure]. Vezi definitia »