Definita cuvantului disjunctiv
DISJUNCTÍV, -Ă adj. Care desparte, separă; care deosebește; (gram.) care marchează o opoziție între idei, unind totuși cuvintele între ele. ◊ Propoziție disjunctivă (și s.f.) = propoziție coordonată care se găsește într-un raport de excludere față de coordonata ei; conjuncție disjunctivă = conjuncție care introduce o propoziție desjunctivă. ♦ (Log.; despre judecăți) In care se admit cu privire la același subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disjunctiv
SOCIATIV, -Ă adj. complement circumstanțial ~ = complement care arată ființa sau lucrul care însoțește subiectul ori complementul direct în realizarea unei acțiuni; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care îndeplinește în frază rol de complement circumstanțial sociativ. (< fr. sociatif) Vezi definitia »
DISTRACTÍV, -Ă adj. Plăcut, amuzant. [< distracție + -iv]. Vezi definitia »
GUSTATÍV, -Ă adj. Referitor la gust, al gustului. [< fr. gustatif]. Vezi definitia »
DISOCIATÍV, -Ă adj. Care disociază. [< disocia + -(t)iv]. Vezi definitia »
FURTÍV, -Ă adj. Pe furiș, pe sub ascuns. [< lat. furtivus, fr. furtif, it. furtivo]. Vezi definitia »