Definita cuvantului disjunge
DISJÚNGE vb. III. tr. (Jur.) A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < lat. disiungere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disjunge
RECÚRGE vb. intr. a apela la cineva sau la ceva; a face uz de... (după fr. recourir) Vezi definitia »
ȘATRÁNGE s. f. pl. (Înv.) Șah (2). ◊ Loc. adj. În șatrange = în carouri, cadrilat. – Din tc. șatranç. Vezi definitia »
ráge (rág, răgít), vb. – A mugi, a răcni, a behăi. Lat. ragĕre (Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1427; REW 7077), cf. v. fr. raire. Din sec. XVII, tendința este de a asimila conjug. cu cea a vb. în -ire: formele part. ras și ale gerunziului răgînd, pe care le citează Tiktin, sînt puțin folosite. – Der. răget, s. n. (behăit, muget), cu var. răget, ragăt, rare; rangăt, s. n. (zbierat, muget), var. cu infix nazal; ramăt, s. n. (muget), negreșit altă var., deși dificil de explicat fonetic (după Tiktin, din freamăt, care nu este nici el mai ușor). Vezi definitia »
MACROGAMETÁNGE s. m. organ în care se formează macrogameții. (< fr. macrogamétange) Vezi definitia »
restrấnge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrấng, perf. s. 1 sg. restrânséi, 1 pl. restrấnserăm; part. restrấns Vezi definitia »