Definita cuvantului ființă
FIÍNȚĂ, ființe, s. f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ◊ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ◊ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ființă
MÍZĂ s. f. 1. sumă de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc și care revine câștigătorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise) Vezi definitia »
TETRASULFÚRĂ s.f. (Chim.) Sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. [< fr. tétrasulfure]. Vezi definitia »
oláviță s.f. (înv.) bere. Vezi definitia »
BAVÉTĂ, bavete, s. f. Bărbiță (1). [Var.: babétă s. f.] – Din fr. bavette. Vezi definitia »
INCASTELÚRĂ s. f. deformare a copitei (la cai) constând din apropierea exagerată a călcâielor. (< fr. encastelure) Vezi definitia »