inductór, inductóri, s.m. (înv.) vameș. Vezi definitia »

SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR s. m. terminație nervoasă sensitivă care primește stimulii activității interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur) Vezi definitia »

hohoritór, hohoritoáre, adj. (reg.) 1. urât, neplăcut. 2. rătăcitor. Vezi definitia »

DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. demoralizant. (< fr. démoralisateur) Vezi definitia »