CĂPÚȘ s. n. (Înv.) Cobuz. – Et. nec. Vezi definitia »

șáloș, șáloși, s.m. (reg.) cal cu spinarea încovoiată. Vezi definitia »

poteráș, poteráși, s.m. (înv. și reg.) 1. persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră; nefer. 2. gonaci la vânătoare. 3. copil ștrengar. 4. arac de vie. 5. rădăcina și partea de jos a tulpinii porumbului, rămase pe loc după tăiatul acestuia. 6. lăstar crescut din rădăcina pomilor. 7. om mic, scund. 8. (s.n.) țăruș de care se leagă funia cu care se priponește calul; pripon, stănog. 9. (s.n.) lemn mic. Vezi definitia »

pietrúș s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n. sg.) nisip amestecat cu pietriș, pe malul unui râu. 2. (s.m. pl. pietruși) pasăre denumită și „gușă-roșie”. Vezi definitia »

BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. – Din baider + suf. -aș. Vezi definitia »