ÎMPROPRIETĂRÍ vb. tr. a atribui cuiva drepturi de proprietate. (< în- + proprietar) Vezi definitia »

descoperí (descópăr, ít), vb. – 1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. découvrir, sp. descubrir. – Der. descoperitor, adj. (care descoperă); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns). Vezi definitia »

nicăiéri adv. – În nici o parte, niciunde. – Var. (înv.) necăire(a), nicăi(u)re(a). Mr. necal’urea, megl. nicăl’ura. Lat. nĕc urmat de o combinație de tipul *alibi volet, cf. aiurea. După Pușcariu 1178 și Pascu, I, 33, din nec aliuba. Vezi definitia »

pichirí³, pers. 3 sg. pichiréște, vb. IV (reg.) 1. (despre bibilici) a scoate strigăte caracteristice speciei; a chercăni. 2. (fig.) a cerceta cu de-amănuntul. Vezi definitia »

tururi,incercuirea unei axe tururi, cur,popou Vezi definitia »