LUTEȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al eocenului mediu, dezvoltat în bazinul Parisului. (< fr. lutétien) Vezi definitia »

TRIMARÁN s. n. ambarcație din trei coci paralele unite printr-o punte. (< fr. trimaran) Vezi definitia »

CĂȚELÁN, cățelani, s. m. Cățelandru. – Cățel + suf. -an. Vezi definitia »

TĂPȘÁN, tăpșane, s. n. 1. Loc neted și ușor înclinat care apare la baza versantelor și povârnișurilor în regiunile de deal și de munte. ♦ Coastă a unui deal sau a unui munte; pantă, povârniș. 2. Loc viran mai ridicat, aflat de obicei în mijlocul unui sat sau în mijlocul unei curți. ♦ Loc mai ridicat, neted, necultivat. – Tăpși + suf. -an. Vezi definitia »

KANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al kantianismului. (< fr. kantien) Vezi definitia »