Definita cuvantului dispune
DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dispune
AMĂRĂTĂCIÚNE s. f. Plantă erbacee cu tulpină înaltă și cu flori galbene (Senecio sarracenicus) – Amărât + suf. -ăciune. Vezi definitia »
ABȚÍNE vb. III. refl. A se stăpâni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s'abstenir, după ține]. Vezi definitia »
INCORECTITÚDINE, incorectitudini, s. f. Lipsă de corectitudine; purtare sau faptă incorectă; necinste, șarlatanie, înșelătorie, incorecțiune, necorectitudine. ♦ (La pl.) Părți greșite dintr-o lucrare, dintr-un desen etc. – In1-+corectitudine. Vezi definitia »
RETROACȚIÚNE s. f. 1. Acțiune de răspuns la o altă acțiune. 2. Efect retroactiv. 3. Feedback. [Pr.: -tro-ac-ți-u-] – Din fr. rétroaction. Vezi definitia »
COMUNIÚNE, comuniuni, s. f. 1. Legătură puternică, unire strânsă. 2. (Bis.) Împărtășanie, euharistie. [Pr.: -ni-u-] – Din fr. communion, lat. communio, -onis. Vezi definitia »