EDÍCT s. n. 1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< lat. edictum, germ. Edikt) Vezi definitia »

Obiect care sustine șapte sau mai multe lumînari folosit in religia evreilor,religia iudaica. Vezi definitia »

SUBDIALÉCT s. n. ramificație teritorială a unei limbi, între dialect și grai. (< engl. subdialect) Vezi definitia »

DECÓCT s. n. preparat lichid obținut prin decocție. (< germ. Dekokt, lat. decoctum) Vezi definitia »

TACT² s.n. 1. Simț, manieră deosebit de grijulie și plină de măsură în purtarea și acțiunile cuiva. 2. Simțul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge]. Vezi definitia »