MINORITÁTE, minorități, s. f. 1. Partea (cea) mai puțin numeroasă, numărul (cel) mai mic de ființe sau de lucruri dintr-o colectivitate. ◊ Loc. adv. În minoritate = în inferioritate numerică. 2. (În sintagma) Minoritate națională = grup de oameni de aceeași limbă și origine care locuiește pe teritoriul unui stat național. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorité, lat. minoritas, -atis, germ. Minorität. Vezi definitia »

hámete! interj. (înv.) fie! fie și așa!. Vezi definitia »

TRIFÓIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoíște] – Trifoi + suf. -iște. Vezi definitia »

TURCÉȘTE adv. Ca turcii, în felul turcilor; în limba turcă. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii. A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turcește = a vorbi o limbă neînțeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înțeles. – Turc + suf. -ește. Vezi definitia »

MOBILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi mobil. 2. faptul de a trece cu ușurință de la o dispoziție sufletească la alta. ◊ capacitate a feței de a-și schimba expresia. ◊ (fig.) nestatornicie. 3. schimbare, transformare, variabilitate. (< fr. mobilité, lat. mobilitas) Vezi definitia »