HÁLDĂ s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrările miniere, din prelucrarea mecanică a cărbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde) Vezi definitia »

CAROTÍDĂ s.f. Fiecare dintre cele două artere situate de o parte și de alta a gâtului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis]. Vezi definitia »

fetiță mică durdulie, dolofană. Vezi definitia »

ZÁMCĂ, zămci, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Întăritură, construcție întărită, fortăreață, cetate. – Din rus. zamka. Vezi definitia »

LIZÍNĂ s.f. (Biol.) 1. Aminoacid indispensabil creșterii. 2. Substanță organică având proprietatea de a dizolva globulele roșii, bacteriile și celulele țesuturilor. [< fr. lysine]. Vezi definitia »