ÎNCORDĂTÓR, încordătoare, s. n. (Reg.) Întorcător al războiului de țesut. ♦ Întinzător al coardei ferăstrăului; cordar. – Încorda + suf. -ător. Vezi definitia »

rotisor s. n. sg. (intl.) metodă de anchetă constând în legarea celui anchetat în poziție ghemuită, cu picioarele în sus, pentru a fi bătut la tălpi. Vezi definitia »

întăritor, întăritoare s. n. băutură spirtoasă. Vezi definitia »

MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului loan Botezătorul. – Merge + suf. -ător. Vezi definitia »

LEVINCIÓR, levinciori, adj. m. Levințel. – Din levint + suf. -ic-ior. Vezi definitia »