DIG s.n. Construcție de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile situate pe țărm etc. de acțiunea erozivă a valurilor; stăvilar, zăgaz. [< fr. digue]. Vezi definitia »

PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. Vezi definitia »

lastíg s.n. (înv.) stofă de lână foarte tare, un fel de satin. Vezi definitia »

jig², jíguri, s.n. (reg.) 1. Semn făcut cu fierul roșu pe corpul animalelor, semn cu care se înfierează oile și caprele (la urechi). 2. Arsură pe esofag; jărăgai, jigăraie, pirozis, râgâială. Vezi definitia »

whig (angl.) [pron. ŭig] s. m. Vezi definitia »