Definita cuvantului fildeș
FÍLDEȘ, (1) fildeși, s. m., (2) fildeșuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre dinții incisivi ai unui elefant. ♦ (Înv.) Elefant. 2. S. n. Substanță osoasă de culoare albă din care sunt alcătuiți dinții incisivi de elefant și din care se fac diferite obiecte ornamentale, de toaletă etc.; ivoriu. ◊ Fildeș animal (sau artificial) = substanță asemănătoare cu fildeșul (2), obținută prin macerarea oaselor de animale în clorură de var. Fildeș vegetal = material foarte dur, extras din semințele unor palmieri, servind la fabricarea nasturilor. – Din tc. fildiși.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fildeș
pirgúș, pirgúșe, s.n. (reg.) plantator mic. Vezi definitia »
BABEȘ 1. Vicențiu B. (1821-1907, n. sat Hodoni, jud. Timiș), jurist, profesor, publicist și om politic. Acad. (1866). Luptător pentru drepturile naționale ale românilor transilvăneni, președinte al Partidului Național Român din Transilvania (1881-1891). 2. Victor B. (1854-1926, n. Viena), medic și bacteriolog român. Fiul lui B. (1). Acad. (1893), prof. univ. la București. Unul dintre fondatorii microbiologiei moderne, autor al primului tratat de bacteriologie din lume (în colab. cu Victor Parnil, Paris, 1885). Contribuții importante la studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei. A descris „granulațiile metacromatice” (ale lui B. și Ernst), importante în studiul și diferențierea variatelor specii microbiniene, precum și piroplasmidelor „babesii”. A descoperit peste 50 de microbi necunoscuți și a preconizat metode noi de colorare a bacteriilor și a ciupercilor. A introdus vaccinarea antirabică și a pus bazele seroterapiei în România. Vezi definitia »
SMEȘ s. n. (tenis, volei) lovitură puternică ce întoarce o minge înaltă în terenul adversarului. (< engl., fr. smash) Vezi definitia »
LAȘ, -Ă I. adj., s. m. f. (om) fricos, slab de înger; mișel. II. adj. care denotă lipsă de curaj. (< fr. lâche) Vezi definitia »
colăcáș, colăcáși, s.m. (reg., înv.) 1. sol al mirelui care felicită mireasa înainte de sosirea acestuia. 2. colăcer, urător, colăcar. 3. denunțător al unui hoț. Vezi definitia »