RẤCĂ s. f. (Fam.) Ceartă, sfadă. ◊ Expr. A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină. A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă. A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva. – Din râcăi (înv. „a răcni” < sl.) (derivat regresiv). Vezi definitia »

FRANȚUZOÁICĂ, franțuzoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Franței sau este originară de acolo; franțușcă. – Franțuz + suf. -oaică. Vezi definitia »

RELUCTÁNȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance. Vezi definitia »

BUMBĂCEÁLĂ, bumbăceli, s. f. (Rar) Bumbăcit. ♦ Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Bumbăci + suf. -eală. Vezi definitia »

PĂRÁGINĂ s. f. v. paragină. Vezi definitia »