caloián (-iéni), s. m. – Păpușă sau idol de lut, pe care țăranii le îngroapă în a treia zi de joi după Paști, pentru a aduce ploaie. Sl. kaljenŭ „de argilă”, datorită materiei prime (Candrea, Noua Revistă Română, II, (1900), p. 94-7; DAR). După vechea tradiție, abandonată, a filologiei romantice, este legat de numele lui Ioan I sau Caloioannes, țar al româno-bulgarilor la începutul sec. XIII. Nu pare probabilă nici legătura pe care o propune Giuglea, Dacor., X, 108, cu alb. llohë „ploaie”. Vezi definitia »

guzán, guzáni, s.m. (reg., înv.) guzgan, șobolan. Vezi definitia »

PERICRANIÁN, -Ă, pericranieni, -e, adj. Care aparține pericraniului, privitor la pericraniu. [Pr.: -ni-an] – Pericraniu + suf. -an. Vezi definitia »

MORFINOMÁN, -Ă s. m. f. suferind de morfinomanie. (< fr. morphinomane) Vezi definitia »

huțán, huțánă, huțáni, huțáne, adj., s.m. și f. (reg.) 1. (adv.) huțănesc, a huțulului, de huțul. 2. s.m. huțul, locuitor slav de la izvoarele Siretului și Ceremușului. 3. (fig.) om înalt și voinic. Vezi definitia »