lánce (lắnci), s. f. – 1. Suliță. – 2. Bîtă de cioban. It. lancia (sec. XVIII), prin intermediul mag. lancsa, sau al sl., cf. slov. lanča (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 318; REW 4878; DAR). – Der. lăncier (var. lancer), s. m. (purtător, fabricant de lănci), din fr. lancier; lansa, vb. (a arunca, a proiecta; a descărca; a face cunoscut), din fr. lancer; lanțetă, s. f. (instrument chirurgical), din fr. lancette, sau germ. Lanzette. Vezi definitia »

FIEȘTECÉ adj. nehot. v. fiece. Vezi definitia »

SPADÍCE s. n. inflorescență racemoasă spiciformă, cu pedunculul comun îngroșat și cărnos. (< fr. spadice, lat. spadix) Vezi definitia »

a face (cuiva) harachiri expr. 1. a ucide (pe cineva), a distruge (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva), a pune în situație de inferioritate (pe cineva). Vezi definitia »

portavóce s. f., g.-d. art. portavócei; pl. portavóce Vezi definitia »