CLĂCUȘOÁRĂ, clăcușoare, s. f. Diminutiv al lui clacă (2); (glumeț) faptă nepotrivită (a unui grup de oameni); poznă. – Clacă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

tóșcă adv. (reg.) doldora. Vezi definitia »

plápumă (plắpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului). Vezi definitia »

CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară. Vezi definitia »

puriceásă, puricése, s.f. (reg.) 1. puricariță (v.). 2. iarbă-roșie. Vezi definitia »