BLESTEMÁT, -Ă, blestemați, -te, adj. 1. Lovit, ajuns de blestem. ♦ Rău, neprielnic, dușmănos. 2. (Adesea substantivat) Cu purtări rele; depravat, rău, ticălos. – V. blestema. Vezi definitia »

APUCÁT¹ s. n. Faptul de a (se) apuca. ◊ Expr. Pe apucate = în fugă, în mod superficial, la întâmplare. [Formă gramaticală: (în expr.) apucate] Vezi definitia »

pastrat in suflet din orizontul copilariei SURSA: de la mine ... pt voi Vezi definitia »

PROLETARIÁT s.n. 1. (Ist.) Masele sărace ale cetățenilor liberi lipsiți de mijloace de producție din Roma antică. 2. (În ideologia marxistă) Clasa muncitorilor salariați, a proletarilor, una dintre clasele fundamentale ale societății capitaliste. [Pron. -ri-at. / cf. fr. prolétariat]. Vezi definitia »

DEZAMPARÁT, -Ă adj. (Franțuzism) Care a suferit avarii, stricăciuni; care nu mai poate manevra. [Cf. fr. désemparé]. Vezi definitia »