păiușán, păiușáni, s.m. (reg.) plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț; obsigă. Vezi definitia »

TRACOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al tracomaniei. (< tracomanie) Vezi definitia »

TROIÁN¹, troiene, s. n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanŭ. Vezi definitia »

răuleán, răuleánă, adj. (reg.) persoană cu apucături rele, iute la mânie. Vezi definitia »

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien. Vezi definitia »