NÉUMĂ s. f. semn de notație muzicală constând din puncte și virgule fără portativ, în evul mediu pentru cântarea liturgică. ◊ grup de note emise dintr-o singură respirație. ◊ parte dintr-o frază muzicală bisericească a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma) Vezi definitia »

nuntășíță, nuntășíțe, s.f. (reg.) fată care însoțește mireasa la cununie; nună. Vezi definitia »

ZINCOGRAVÚRĂ s. f. zincografie (1). ◊ clișeu zincografic; reproducerea obținută. (< fr. zincogravure) Vezi definitia »

STÉLNIȚĂ, stelnițe, s. f. (Reg.) Ploșniță. – Din scr. stenica. Vezi definitia »

SUPRAPROBLÉMĂ, supraprobleme, s. f. Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; supratemă. – Supra- + problemă. Vezi definitia »