năvráp (năvrápi), s. m. – Jefuitor, prădător. Sl. navrapŭ „pătrundere, incursiune” (Tiktin), cf. rus. navoropŭ. – Der. năvrăpi, vb. (a jefui; a se repezi, a se năpusti); năvrăpitură, s. f. (incursiune). Toate sînt cuvinte înv. (sec. XVII). Vezi definitia »

răcit la cap expr. nebun. Vezi definitia »

a o bate în cap expr. 1. a pierde vremea, a trândăvi. 2. (vulg. – d. bărbați) a se masturba. Vezi definitia »

hlap (-pă), adj. – Libertin, desfrînat. Sl. chlapŭ „sclav” (DAR); semantismul nu este clar. – Der. hlăpie, s. f. (libertinaj, desfrîu). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

a-i veni mintea la cap expr. 1. a-și schimba în bine comportamentul, a se cuminți. 2. a începe să judece în mod direct / just lucrurile; a deveni înțelept. Vezi definitia »