cermăluí, cermăluiésc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui. Vezi definitia »

SPÂNȚUÍ vb. IV v. spânzui. Vezi definitia »

DOMNIALÚI pron. pers. m. v. dumnealui. Vezi definitia »

ȘFĂRUÍ, șfăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lega cu sfoară. – Șfară² + suf. -ui. Vezi definitia »

bizuí (-uésc, ít), vb. – 1. (Trans., rar) A avea încredere, a încredința ceva în grija cuiva. – 2. (Refl.) A se încrede, a se baza pe cineva. – 3. A proceda cu încredere; a avea curaj pentru a înfăptui ceva. Mag. bizni „a se încrede” (Cihac, II, 482). – Der. bizuială, s. f. (încredere); bizuință, s. f. (încredere). Vezi definitia »