topiciúne s.f. (înv. și reg.) slăbiciune, moliciune, lipsă de vlagă. Vezi definitia »

SPOLIAȚIÚNE s.f. v. spoliație. Vezi definitia »

RADIOTRANSMISIÚNE, radiotransmisiuni, s. f. 1. Transmitere la distanță prin unde electromagnetice a unor sunete, a unor semnale sau a unor imagini. 2. (Impr.) Transmisiune de radiodifuziune; program transmis printr-un sistem de radiodifuziune. [Pr.: -di-o-trans-mi-si-u-] – Din fr. radiotransmission. Vezi definitia »

ÎNȚELEPCIÚNE s. f. Capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor. ♦ Cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere. – Lat. intellectio, onis. Vezi definitia »

COMPETIȚIÚNE s.f. v. competiție. Vezi definitia »